Principala dificultate a acestui demers o constituie necesitatea ca noile soluții adoptate să păstreze un nivel de coerență cu obișnuințele medicilor create de practicile actuale și să nu genereze o pierdere a veniturilor sau a drepturilor.
Pentru a înțelege implicațiile acestui demers vă rugăm să rețineți următoarele aspecte:
-
Aplicarea limitelor timpului de lucru poate determina și o reducere a veniturilor. Transpunerea prevederilor Directivei U.E. nr. 88/2003 poate determina o reducere a posibilității de a munci peste un anumit număr de ore, având drept consecință și reducerea proporțională a veniturilor (mai ales dacă ea nu este făcută astfel încât să permită menținerea majorității libertăților anterioare). În accepțiunea acestei directive, protecția sănătății și securității implică reducerea posibilității de a lucra peste un anumit număr de ore pe zi/săptămână/lună, veniturile salariale fiind reajustate în mod corespunzător.
-
Aplicarea limitei săptămânale a timpului de lucru protejează medicul pentru cea ce depășește cca. 4,3 gărzi/lună. În momentul în care discutăm despre limita maximă săptămânală de 48 de ore, este bine să vă amintiți că la ora actuală timpul normal, săptămânal, de lucru aferent normei de bază a unui medic este de 35 de ore/săptămână, acesta incluzând și o gardă obligatorie. Diferența (48 – 35 ore) o reprezintă cca. 65 de ore/lună (13 ore/săptămână X 4,34 săptămâni/lună) ce pot fi alocate gărzilor suplimentare, lor corespunzându-le cca. 3,3 gărzi suplimentare. Mai exact, în actuala formă de organizare, limitei maxime de 48 de ore de lucru/săptămână îi corespund cca. 4,3 gărzi lună (incluzând garda obligatorie). În consecință, intervențiile privind respectarea limitei maxime săptămânale a timpului de lucru (48 de ore) protejează medicul pentru ceea ce depășește cele cca. 4,3 gărzi/lună.
-
Forțarea sistemului poate aduce riscul modificării normei de bază a medicului la 8 ore/zi/40 de ore/săptămână. Intervențiile pe tema timpului de lucru aduc cu ele riscul repunerii în discuție de către Guvernanți a eliminării timpului zilnic de lucru la 7 ore (35 ore/săptămână) pentru medici (efectiv - datorită prevederile legale - fiind însă redus la cca. 6,86 ore/zi), respectiv a trecerii la norma de 8 ore/zi (40 ore/săptămână). (Este bine să vă reamintiți că împotriva acestei probleme a trebuit să lupte Federația „Solidaritatea Sanitară” la elaborarea și adoptarea legii nr. 153/2017, forma inițială a legii prevăzând pentru actualul salariul obligația a 48 ore de lucru/săptămână; adică obligativitatea a 4,3 gărzi/lună, care erau incluse în norma de bază). Cu alte cuvinte, în absența unei acțiuni coordonate și a sprijinului tuturor medicilor există riscul ca autoritățile să decidă trecerea medicilor la programul de 8 ore/zi.
-
Limitele timpului de lucru sunt aplicabile și pentru activitatea desfășurată la angajatori diferiți. Deși Hotărârea CJUE în cauza C-585/19 din 17 martie 2021 vizează timpul de lucru la același angajator, ea instituie de fapt principiul: limitele timpului de lucru se calculează per lucrător și nu per contract. Asta înseamnă că, în absența modificării exprese a cadrului legal, cu această problemă se vor confrunta și medicii care-și desfășoară activitatea la angajatori diferiți.
-
Sinteza drepturilor prevăzute în Directiva U.E. nr. 88/2003, activate prin Hotărârea CJUE în cauza C-585/19 din 17 martie 2021:
-
Limitarea timpului săptămânal de lucru la maxim 48 de ore/săptămână (calculat ca medie la nivelul a 4 luni; media poate fi extinsă la 6 sau 12 luni prin CCM, dacă dvs. indicați nevoia acestei derogări).
-
Limitarea timpului zilnic de lucru al 8 ore/zi dacă activitatea implică și munca de noapte (și dacă activitatea depusă implică tensiuni fizice sau mentale).
-
Dreptul la cel puțin o zi (24 de ore) odihnă în timpul fiecărui weekend.
-
Dreptul la o perioadă de odihnă de cel puțin 11 ore/zi (12 ore/zi în condițiile Codului Muncii).
-
Perioadele de odihnă la care vă dă dreptul aplicarea Directivei U.E. nr. 88/2003:
-
Cel puțin 11 ore (12 în România) de odihnă continuă în fiecare zi (cu condiția absenței derogărilor).
-
Cel puțin o pauză de 20 de minute la fiecare 6 ore lucrate
-
O perioadă de odihnă continuă de cel puțin 24 de ore la fiecare 7 zile, respectiv 48 de ore de odihnă continuă la fiecare 14 zile.
Avem încredere deplină în capacitatea dvs. de a înțelegere esența problemelor și exprimarea competentă a poziției dvs.!