VI. Impactul înlocuirii tichetelor de masă cu indemnizația de hrană

În ceea ce privește înlocuirea tichetelor de masă cu indemnizația de hrană (la nivelul anual a două salarii de bază minime brute), rămâne de clarificat regimul fiscal al acestei indemnizații.

În acest moment este cert că în perioada 1 ianuarie – 30 noiembrie 2018 salariații nu vor beneficia nici de tichete de masă și nici de indemnizația de hrană. Asta, din cauza faptului că prin art.44, alin (6) din legea cadru de salarizare, se abrogă prevederile referitoare la acordarea tichetelor de masă salariaților din sectorul bugetar, începând cu data de 1 ianuarie 2018, iar art. 18 din aceeași lege prevede că indemnizațiile de hrană se vor acorda obligatoriu abia începând cu 1 decembrie 2018.

Potrivit analizei noastre (realizată la nivelul unui an complet în care salariatul va primi indemnizația de hrană) înlocuirea tichetelor de masă aduce cu sine cel puțin următoarele riscuri pentru salariați:

1. Salariatul ar pierde circa 27% din veniturile anuale din tichetele de masă, iar aceasta riscă să fie asimilată veniturilor din salarii, fiind supusă tuturor contribuțiilor legale. Cele afirmate de noi sunt demonstrate de următoarele calcule:

20 tichete * 15 lei = 300 lei/lună – 48 lei (16% impozit) = 252 lei/lună * 11 luni (1 luna concediu de odihnă) = 2772 lei net

2 norme *1450 lei = 2900 lei/an – 866 lei (30% contribuțiile angajatului: impozit 16%, CAS 10.5% CASS 5.5%, șomaj 0.5%) = 2034 lei net

Pierdere anuală salariat 2772 lei -2034 lei  = 738 lei. Chiar și în ipoteza că norma de hrană va fi impozitată cu 16%, similar cu tichetele de masă, pierderea anuală pe salariat va fi de 336 lei (2900 lei – 464 lei (16%) = 2436 lei).

Evident, logica pierderilor salariale poate fi în principiu înlăturată de creșterea salariilor de bază. Acest tip de abordare este însă limitată de faptul că indemnizația de hrană, asemenea, idemnizației de vacanță, este inclusă în „cei 30%”, scăzând sumele ce rămân disponibile pentru sporuri și, prin aceasta, eliminând efectul multiplicator al sporurilor astfel înlocuite.[1]

2. Teoretic regimul de impozitare similar salariilor ar crește cheltuielile unității la bugetul de stat, creșterea fiind cu aprox. 23%  (contribuții legale datorate de angajator) la suma totală brută acordată ca norme de hrană. Evident, pierderea efectivă este doar pentru salariat, statul „mutând banii dintr-un buzunar în altul” prin această măsură.
3. Este certă pierderea efectului social pozitiv al tichetelor de masă generat prin acordarea periodică lunară.[2]

Introducerea indemnizației de hrană prin noua lege de salarizare ar trebui să țină cont de faptul că salariațiidin familia ocupațională „Sănătate și asistență socială” ar trebui să beneficieze de norme de hrană în mod similar cu cele acordate altor categorii profesionale (militari, polițiști, etc.)asigurându-se astfel justiția socială în sistemul unitar de salarizare (termen prevăzut și în titulatura ministerului ce a coordonat negocierile privind noua lege de salarizare). În acest sensvaloarea normelor de hrană anuală ar trebui să fie în cuantum de cel puțin 4 salarii la nivel minim pe economie beneficiind, în mod similar, de același regim fiscal (menționăm că indemnizația de hrană pentru categoriile amintite este între 25 lei – 32 lei/zi/calendaristică,iar actualizarea financiară se realizează trimestrial dacă există o diferență de peste 5% a indicilor de consum, cap. „Mărfuri alimentare” publicat de INS în Buletinul statistic de prețuri).