Orice încercare de reducere a drepturilor salariale anulează interdicțiile privitoare la proteste

O țară în care acțiunile sindicale sunt considerate activități teroriste nu poate fi considerată un stat democratic.

Protestul de la metrou scoate la iveală o altă țară. Una căreia nu-i mai pasă de oameni, pentru care profitul (unora) este singura valoare.

Constatăm cu tristețe că noua putere încă nu a aflat că România se află în Uniunea Europeană, aceasta din urmă având drepturile sociale drept valoare fundamentală. O ilustrare a aderenței U.E. la valorile sociale o poate constitui Pilonul European al Drepturilor Sociale, la punctul 8 putând fi găsit dialogul social. Disprețul față de aceste principii este un semn al dorinței de a muta România în afara Europei.

În logica relațiilor sociale și a exercitării puterii, lipsa dialogului social constituie cauza esențială a protestelor de la metrou. Indiferent cât de mult se va încerca demonizarea sindicatului și a lucrătorilor care fac parte din el, acei oameni își apără un interes prin mijloacele pe care le au la îndemână. Am remarcat în urmă că câteva zile  reacția domnului ministru Drulă, care se arăta profund mirat de prezența reprezentanților sindicatului, în calitate de observatori, la Consiliul de Administrație (CA). Vă mirați de propria neștiință, domnule ministru! O astfel de atitudine arată că nu știți ce se întâmplă în Europa occidentală. O neștiință care conduce la încălcarea regulilor dialogului social, având drept rezultat firesc un conflict de muncă.

Participarea reprezentanților salariaților la conducerea întreprinderilor (care însemnă cu mult mai mult decât observatori la CA) tinde să constituie regula în statele Europei occidentale, existând dovezi care indică o creștere a productivității în urma unei astfel de abordări. Celor mânați de curiozitate le recomand să verifice informațiile pe tema European Participation Index (EPI).

Atitudinea actualei puteri este cel puțin ciudată din punctul de vedere al legitimității. O alianță politică votată de doar 2,8 mil. de români (dintr-un total de 18 milioane) are o mare problemă de legitimitate. Când te votează doar 15% din populația cu drept de vot este bine să te asiguri că măsurile pe care le adopți se bucură de sprijinul populație. Forma cea mai adecvată de a-ți consolida un pic fărâma de legitimitate o constituie dialogul social, în limitele sale maxime el asigurându-ți priza continuă la aproape 5 mil de lucrători, la principalii producători de bunuri și servicii, respectiv la principalii plătitori de impozite.

Constatăm cu uimire ivirea unei noi nobilimi! Este formată din oamenii noii puteri, care se simt rușinați să stea la aceeași masă cu reprezentanții salariaților. Avaturile din propria bulă online sunt doar o mult prea mică parte a poporului, pentru a le furniza reprezentanților noii puteri șansa unei prize la realitate.

Când statul, pe fondul pandemiei COVID-19 a suspendat dreptul la grevă el a suspendat în mod automat și posibilitatea de a reduce veniturile lucrătorilor (prelungirea automată a contractelor colective de muncă este unul dintre mecanisme), orice intervenție în acest sens devenind ilegală. Dacă Guvernul nu respectă această regulă atunci comite un abuz de drept, încercând să profite de pandemie pentru a reduce drepturile lucrătorilor. În momentul în care Guvernul încearcă să profite de interdicții, lucrătorii sunt îndreptățiți să acționeze; organizați de sindicate sau în mod spontan. Altminteri ajungem în situația utilizării pandemiei pe post de ciocan cu care puterea sparge drepturile sociale.

Nu putem considera proprietatea sfântă și să negăm dreptul la proprietate obștească. Dreptul de proprietate are o situație egală, indiferent de formele pe care le ia. Firma sindicatului de la metrou îi are drept proprietari impliciți pe membrii sindicatului. Astfel, ea face parte din modelele obștești de proprietate. Știm că în imaginația unora proprietatea obștească este periculos de aproape de modelul comunist. Le recomandăm să privească un pic în istorie pentru a observa, spre exemplu, că cele mai așezate comunități, comunitățile de răzeși, erau caracterizate într-o pondere mare de proprietatea obștească. Nu putem exclude posibilitatea ca viitorul să ne aducă ceva de acest fel cel puțin în materia unor bunuri. Dacă acest exemplu este greu de înțeles atunci ne putem aminti povestea certificatelor de proprietate, menite să mute o parte a proprietății socialiste în patrimoniul unora dintre cetățeni.

Din datele prezentate public sindicatul este „vinovat” că apără drepturile salariale ale membrilor săi și că a reușit să acorde angajaților de la metrou vouchere de vacanță (prin intermediul firmei sindicatului) cu mult înainte ca statul să facă acest lucru. Cu alte cuvinte, sindicatul, prin intermediul firmei sale, a acordat angajaților câteva drepturi sociale în locul angajatorului. O lectură simplă a legii dialogului social arată că ambele atribuții sunt prevăzut expres de cadrul legislativ în vigoare.

Dacă există ilegalități comise de conducerea sindicatului prin intermediul acelei firme atunci ele trebuie dovedite de organele competente, cei vinovați urmând să fie sancționați. Obligația dovedirii nu poate fi înlocuită de afirmațiile publice ale unor reprezentanți ai statului care dau dovadă de iresponsabilitate.

Deocamdată constatăm că în discursul public sunt vehiculate aspecte secundare ale problemei angajaților de la metrou, gonflate artificial de putere și mass-media pentru a acoperi adevărata problemă: încercarea de a viola regulile dialogului social, refuzând aplicarea unui contract colectiv de muncă. Dacă încercările lucrătorilor de la metrou de a-și apăra drepturile sociale și salariale legale sunt etichetate ca acțiuni mafiote atunci fie nu mai suntem într-un stat democratic fie oficialii care fac astfel de afirmații trebuie demiși în mod urgent.

                                                                                  Biroul Executiv