Plățile informale ar putea fi o mare problemă; necunoașterea legii și absența dialogului sunt în mod sigur

Luând act de declarațiile ministrului Sănătății, domnul Victor Costache, privind intenția de a modifica formatul contractelor individuale de muncă astfel încât salariații să poată fi concediați automat în caz de suspiciuni legate de plăți informale, Federația „Solidaritatea Sanitară” atrage public atenția asupra erorilor de abordare a acestor probleme. În discuție sunt două probleme diferite:

(1) Contractele individuale de muncă nu pot fi modificate în sensul dorit de ministrul Sănătății. Modelul standard al contractelor individuale de muncă este anexă la Contractul colectiv de muncă la nivel de sector bugetar Sănătate, modificarea acestora putându-se face doar cu acordul partenerilor de dialog social. Este un lucru pe care ministrul Sănătății l-ar fi aflat dacă și-ar fi onorat obligațiile legale privitoare la dialogul social.

În calitate de partener de dialog social reprezentativ la nivelul sectorului sanitar și de parte a Contractului colectiv de muncă la nivel de sector bugetar Sănătate, Federația „Solidaritatea Sanitară” se pronunță în mod categoric împotriva acestei soluții deoarece ea este ilegală.

Desfacerea contractelor individuale de muncă se poate face doar în baza unei cercetări disciplinare a salariaților, desfășurată de conducerea unității sanitare. Constatarea și condamnarea faptelor de corupție se face în baza unei cercetări penale (diferită în mod radical de cercetarea disciplinară) și a unui proces penal, competența revenind în aceste cazuri organelor de anchetă penală și instanțelor de judecată. Procedura cercetării disciplinare prealabile este diferită în mod radical de procedura cercetării penale și a procesului penal. Cu alte cuvinte, unitățile sanitare publice nu au competența de a califica o faptă drept act de corupție. De fiecare dată când au dovezi în acest sens trebuie să se adreseze organelor abilitate.

Alături de obligațiile aferente contractului colectiv de muncă și de necesitatea respectării legii stă și o rațiune practică: nu putem transforma lupta împotriva plăților informale într-un instrument de concediere abuzivă pus la îndemâna managerilor unităților sanitare. De dragul unei bune imagini publice a luptei (aparente) împotriva corupției, practicată în mod consecvent de miniștrii sănătății, nu putem accepta adoptarea unor măsuri ilegale îndreptate împotriva salariaților. Pentru noi legalitatea mijloacelor este la fel de importantă ca moralitatea scopurilor.

Suplimentar, dacă modificarea CIM ar fi fost o soluție pentru lupta împotriva corupției atunci ea ar trebuit să fie aplicată în cazul tuturor salariaților din România, atât celor din sectorul public cât și celor din sectorul privat. A vorbi de ea doar în cazul salariaților din Sănătate nu este doar ilegal, ci indică și o intenție de tratament discriminatoriu. Evident, o astfel de măsură indică mai curând necunoașterea legii din partea celui care o propune.

Reamintim domnului ministru, Victor Costache, că politicile publice privitoare la salariații din sănătate trebuie realizate prin dialog cu partenerii sociali. Dialogul social ar ajuta la descoperirea faptului că Ministerul Sănătății nu a implementat de fapt toate prevederile legale privitoare la lupta împotriva corupției: instituția avertizorului de integritate este unul dintre multele exemple.

(2) Plățile informale reprezintă o problemă a sistemului sanitar, însă amploarea acesteia nu este cunoscută.  Cu alte cuvinte, nu există dovezi concludente în privința amplorii corupției din sectorul sanitar.

Puținele dovezi oficiale existente indică nivelul acestui fenomen ca fiind foarte departe de afirmațiile ministrului sănătății:

• Datele colectate de Ministerul Sănătății indică faptul că, condiționarea actului medical se situează la nivelul de cca. 3%. (Prezentarea grafică a datelor poate fi găsită în Anexă.)
• Rapoartele DNA[1] indică faptul că sănătatea are cel mai mic nivel al corupției. Spre exemplu, raportul DNA pentru 2017 (ultimul pentru care există date integrale) arată că din cei 313 de condamnați definitiv în acel an pentru infracțiuni de corupție 16 erau medici (5,11%); în condițiile în care 7 dintre ei au săvârșit faptele în calitatea de manageri de spital, ponderea salariaților condamnați pentru corupție în această calitate la 2,87%.[2]

Federația „Solidaritatea Sanitară” consideră că este de dorit ca procentul salariaților din sănătate condamnați pentru corupție să fie 0, susținând măsurile legale și morale de luptă împotriva corupției și înaintând propuneri concrete în acest sens.[3] În același timp însă, considerăm că este o problemă gravă faptul că deși salariații din sănătate condamnați pentru corupție reprezintă doar cca. 3% din total celor condamnați (condiționarea actului medical situându-se la același nivel), corupția din sănătate ocupă peste 50% din timpul dezbaterilor publice pe această temă.

Problema este amplificată de fenomenul profeției auto-împlinite pe care-l generează o astfel de abordare: atunci când ministrul Sănătății susține că personalul medical este corupt principalul efect este că cetățenii reacționează prin a recurge mai mult la plățile informale și prin a indica că au făcut acest lucru mai mult decât în realitate[4]. Cu alte cuvinte, ratarea necesității de a se limita la dovezi generează imaginea unui nivel al corupției din sectorul sanitar cu mult mai mare decât este acesta de fapt, inducând totodată comportamente de acest tip.

Efectul cel mai trist pentru salariații din sistemul sanitar a unor astfel de abordări îl constituie blamul nejustificat pe care ele îl pun pe umerii lor. A acuza fără discernământ întregi categorii profesionale, amestecând laolaltă mulțimea nevinovaților cu cei (puțini) vinovați, contribuie la continua deteriorare a imaginii publice a profesioniștilor din sănătate.

Federația „Solidaritatea Sanitară” consideră că soluțiile eficiente pentru a diminua amploarea corupției din sistemul sanitar, atât din partea publică a acestuia cât și din cea privată, pot  fi găsite și implementate prin intermediul dialogului social, răspunsul la solicitările publice[5] adresate domnului ministru Victor Costache constituind calea firească de așezare a problemelor în ordinea importanței lor și de identificare a soluțiilor adecvate.

                                                                                                Biroul de presă

[1] https://www.pna.ro/results.xhtml?fbclid=IwAR2EtsR0uN-KhrqdMltjtBrXLUrd4Bpvhq2VI585-Ddv0eXyAUjN8Tkn5Rw

[2] Nu dorim să facem comparație cu alte sectoare, deși cifrele permit cu ușurință astfel de comparații.

[3] Propunerile făcute de Federația „Solidaritatea Sanitară” Ministerului Sănătății https://solidaritatea-sanitara.ro/propuneri-anticoruptie-inaintate-de-solidaritatea-sanitara/

[4] Capacitatea de a plăti informal – la fel cu cea de-a accesa sistemul privat – devine un indicator al statusului social

[5] https://solidaritatea-sanitara.ro/solidaritatea-sanitara-inainteaza-noului-ministru-al-sanatatii-domnul-victor-sebastian-costache-revendicarile-generale-si-cele-specifice-diferitelor-categorii-de-personal-din-siste/

Anexă

Prezentarea grafică a datelor colectate de Ministerul Sănătății prin Mecanismul de feedback al pacientului în privința condiționării actului medical[1]

[1] http://www.ms.ro/organizare/compartimentul-de-integritate-2/#tab-id-5