Pledoarie pentru profesioniștii din DSP-uri

În data de 20.08.2018, Ministrul Sănătății a chemat partenerii socială la discutarea actelor normative supuse procesului de transparență decizională, din care face parte și încercarea de a introduce funcționarii publici cu statut special. Având în vedere faptul că cultura organizațională a Federației „Solidaritatea Sanitară” din România ne obligă să avem un punct de vedere argumentat ori de câte ori interesele membrilor pot fi afectate și necesită intervenția noastră (nu ne apărăm membrii doar ca salariați, ci și profesia medicală) ne-am exprimat punctele de vedere pe această temă așa cum se poate vedea în Anexe.

Subiectul în discuție, care a interesat Comisia DSP în cea mai mare măsură a fost reprezentat de propunerile de modificare a Legii nr.95/2006 (lege considerată imperfectă de oricine s-a aflat vremelnic la guvernare, doar așa explicându-se sutele de modificări făcute și zecile de articole nepuse vreodată în aplicare, dar fiind o lege a reformei, am găsi o explicație, reforma noastră nu are început și nici sfârșit, e doar o trudă continuă), cea mai importantă fiind, așa cum aminteam, încercarea de a introduce funcționarii publici cu statut special.

Considerăm că o discuție despre sănătatea publică nu poate fi fragmentată și tratată separat în nicio situație. Din punctul nostru de vedere inițiativa inițiatorilor proiectului de lege transformă profesiile medicale ale personalului din Control în Sănătatea Publică în profesia de „inspector sanitar”, o profesie inexistentă ca formare la nivelul Universităților de Medicină și Farmacie din România, să ne referim aici la categoria profesională superioară valoric a funcțiilor publice din Serviciul de Control în Sănătatea Publică, profesie propusă explicit printr-o informare a Inspecției Sanitare de Stat. Demersul nostru de a respinge un privilegiu, asociat în viziunea inițiatorilor cu o poziție de „funcționar public cu statut special” a inspectorilor sanitari, aduce în discuție fața nevăzută a problemei: ce statut mai au medicii, asistenții medicali, biologii, chimiștii, psihologii, sociologii sau asistenții sociali, adică cei implicați la fel de direct în activitatea de sănătate publică? Noi așa am învățat și așa ne cunoaștem în profesie: îndeplinim cu toții îndatorirea de specialiști în sănătate publică, implicați în specialitățile și activitățile de epidemiologie, igienă, medicina muncii, promovarea sănătății și educație pentru sănătate. Dispozițiile recente care privesc descentralizarea în sistemul de sănătate publică ne afectează pe toți, iar experiența unui program pilot care are rostul ca musai să ne convingă că lucrurile merg bine, în opinia noastră este irelevantă. Sănătatea publică nu poate fi fragmentată, îndepărtată de principiile ei, risipită la nivelul unui județ într-o Direcție obscură și niciodată înțeleasă, de care nimeni nu mai ține cont și care este la discreția clientelei politice.

Putem să admitem existența unui statut special pentru anumite categorii enumerate de Legea nr. 188/1999, dar este greu de imaginat că există o posibilitate generală pentru a face acest lucru; mai mult, răspunderea juridică a celor care lucrează în Direcțiile de Sănătate Publică este angajată la fel, indiferent de statutul de funcționar public sau de statutul de personal contractual.

Să reluăm discuția pe textul propus:

„Alineatul (1) al articolului 27 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 27

(1) Personalul care exercită activitatea de inspecție sanitară de stat are calitatea de funcționar public cu statut special și este împuternicit de către  Ministerul Sănătății respectiv ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, conform competențelor. ”

Dacă în paralele cu textul propus citim și Legea nr. 188/1999, nu mai înțelegem nimic: nu știm care este „statutul special” al funcționarului public, cu ce se deosebește activitatea de inspecție de celelalte activități din sănătatea publică (în ciuda controverselor, aceasta este activitatea comună, principial și științific vorbind, sănătatea publică) și dacă nu cumva ne aflăm din nou în fața unor posibile discriminări în profesie. Nu putem uita că privilegiile obținute prin asimilarea funcțiilor din Direcțiile de Sănătate Publică cu cele din Casele de Asigurări au adus asistenții medicali cu specialitatea igienă și sănătate publică în situația de a fi asimilați de-a valma cu referenții și plătiți mediocru, în condițiile în care studiile asistenților medicali erau cel puțin de nivel postliceal și de cele mai multe ori superioare (echivalente cu ale colegilor care efectuează controlul în sănătatea publică, dar fără posibilitatea de a accede la promovare în funcția contractuală, avantaj de care ultimii se bucură permanent, tocmai prin sistemul legal al promovării în funcția publică).

Mai mult, personalului contractual medical nu i s-a aplicat nici „majorarea de complexitate a muncii”, deși este greu de crezut că o profesie medicală nu este complexă, indiferent de specializare. Privilegiul a fost instituit însă pentru toți funcționarii publici, indiferent dacă e vorba de funcționarii publici ai inspecției sau de funcționarii care desfășoară activitate administrativă, financiară sau juridică. Dacă analizăm condițiile de muncă, observăm că nici sporurile nu au fost acordate personalului medical între limitele minime și maxime, în cele mai multe cazuri fiind simbolice și mult sub minimum (reprezintă un paradox faptul că unele DSP-uri, nu multe, au acordat totuși limita minimă a sporurilor).

Profesional, personalul medical se bucură de o singură „favoare”, nevoia Institutului de Sănătate Publică din România de a-i informa și instrui periodic (pentru care le mulțumim și aici, termenul de „favoare” nu are tentă peiorativă, avem o colaborare veche și necesară pentru asigurarea sănătății publice), dar lucrurile au scăpat deseori de sub control, pentru că nu se poate susține că personalul medical chiar participă la aceste întâlniri periodice și nici că va avea acest beneficiu și pe viitor. Mai mult, fărâmițarea DSP-urilor va anula beneficiul de a fi instruit la acest nivel și va duce alt val de frământări, la nivelul Institutului Național de Sănătate Publică de această dată (să nu uităm că ne aflăm în legătură permanentă cu cel puțin două structuri vitale: Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile și Centrul Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar).

Din acest punct de vedere, sănătatea publică are un statut special: nu poate fi încredințată sau delegată unor structuri care nu pot înțelege, nu pot asimila și nu pot coordona aceste structuri, fără a se aduce atingere principiului prevăzut de art.34 din Constituția României: „(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.” Orice îndepărtare juridică de acest principiu va duce la falimentarea rețelei de sănătate publică. Nu este un secret pentru nimeni faptul că rețeaua de medicină școlară a ajuns în această situație prin descentralizare.

Îngrijorarea noastră este legitimă și conține un avertisment, nu o rugăminte: nu ne acuzați pe viitor de epidemii, de starea proastă a școlilor, de lipsa personalului medical școlar și a asistenților medicali comunitari, de calitatea proastă a apei, de lipsa datelor biostatistice, de nedeclararea bolilor profesionale și de raportările care exclud infecțiile nosocomiale, ori de alte vini inerente unei activități de sănătate publică deficitară!

Președintele Comisiei DSP din cadrul Federației „Solidaritatea Sanitară” din România,

Costel Gheorghe

Anexa nr. 1 – Punctul de vedere al Federației „Solidaritatea Sanitară” transmis în scris Ministerului Sănătății anterior întâlnirii.

„Atâta vreme cât nu se precizează nimic în expunerea de motive asupra acestui statut nu putem fi de acord cu ce nu cunoaștem, existând riscul accentuării diferențelor salariale și de pregătire profesională între personalul contractual medical și funcționarii publici; nimic nu justifică un statut special pentru o muncă identică, nu putem fi de acord.

Expunerea de motive vorbește chiar despre următorul lucru: „(…) inspectorii sanitari de multe ori sunt  supuși unei presiuni comerciale, financiare sau de altă natură care le-ar putea influența raționamentul”

Nu credem că aceasta este o justificare a „întunecării” raționamentului, inspectorii sanitari trebuie să respecte legea, așa cum o face și personalul medical contractual din Direcțiile de Sănătate Publică; se insinuează ideea că Inspecția Sanitară de Stat are mai multe atribuții sau face lucruri cu totul deosebite față de personalul medical, ceea ce este total eronat, toți avem obligația de a respecta legea, ca orice alt cetățean din România (menționăm că pregătirea profesională este identică).”

Anexa nr. 2 – Răspunsul Ministerului Sănătății la punctul de vedere transmis de noi:

Anexa nr. 3 – Argumentele prezentate de reprezentatul Federației „Solidaritatea Sanitară” în cadrul ședinței Comisiei de Dialog Social a MS

„În privința răspunsului primit la solicitările Federației „Solidaritatea Sanitară” reprezentantul organizației a precizat următoarele:

  • Principalul obiect al modificării alin. 1 al art. 27 din legea nr. 95/2006 îl reprezintă introducerea unei noi categorii profesionale, respective funcționarii publici cu statut special.
  • Introducerea acestei noi categorii profesionale este făcută ex abrupto, nefiind însoțită de măsurile specifice unui astfel de demers, respective precizarea atribuțiilor profesionale, incompatibilitățile, condițiile de salarizare etc. În consecință, nu poate fi aprobată introducerea unei noi profesii căreia nu-i sunt precizate caracteristicile esențiale, respectiv doar prin modificarea aliniatului în discuție.
  • Acestă profesiie este specifică Armatei, Poliției și Penitenciarelor, existând riscul ca ea să nu corespundă specificului sectorului sanitar.
  • În condițiile în care deja există o serie de probleme ridicate de diferențele de tratament între funcționarii publici și personalul contractual din DSP-uri, nu se justifică o asemenea măsură.
  • În condițiile în care legea 153/2017 prevede în mod expres modalitatea de salarizarea a fiecăror categorii de funcționari publici cu statut special din fiecare sector de activitate în care această categorie de personal există, dar nu are nicio prevedere în acest sens pentru sectorul Sănătate (nici nu avea cum să aibă, deoarece profesia încă nu există), introducerea acestei profesii va arunca în no mans land personalul în discuție din perspectiva salarizării, lipsind posibilitatea de identificare a salarizării aplicabile.
  • Faptul că Nota de fundamentare indică necesitatea unor viitoare acte normative pentru ca această categorie de personal să fie funcțională este în sprijinul susținerilor noastre.

În consecință, reprezentantul FSSR solicită să se constate faptul că proiectul de act normativ nu îndeplinește condițiile de a promova actul normativ cu forma actuală a alin. 1 al art 27, solicitând retragerea lui de pe ordinea de zi și completarea propunerii legislative cu toate prevederile necesare pentru a îndeplini condițiile enumerate.”

 

 




Lasă un răspuns