Șpaga din sistemul sanitar nu este o problemă a sindicatelor, ci a Guvernului

09 ianuarie 2019, Comunicat de presă

 

Șpaga din sistemul sanitar nu este o problemă a sindicatelor, ci a Guvernului

 

Având în vedere dezbaterile publice declanșate de declarațiile comune, din data de 08.01.2019, ale Ministerului Sănătății împreună cu cele două federații reprezentative din sănătate, „Solidaritatea Sanitară” și Sanitas, pe tema „șpăgii din sănătate”, Federația „Solidaritatea Sanitară” face următoarele precizări privind poziția sa oficială pe această temă:

1.      Federația „Solidaritatea Sanitară” nu a susținut și nu susține practica plăților informale din sistemul sanitar, încurajând respectarea normelor deontologice de către membrii săi de sindicat. De asemenea, Federația „Solidaritatea Sanitară” respinge în mod categoric condiționarea actului medical, această practică fiind incompatibilă cu calitatea de salariat în sistemul public de sănătate. Cei pe care-i reprezentăm sunt în egală măsură lucrători în sistemul sanitar și potențial pacienți, fiind interesați și ei în corecta funcționare a sistemului sanitar.

În același timp, Federația „Solidaritatea Sanitară” consideră că aducerea în discuție a problemei plăților informale în momentul negocierilor pe tema perturbărilor pe care le-a introdus OUG nr. 114/2018 în sistemul de salarizare are ca singur scop încercarea de a abate atenția de la problemele salariale cu care se confruntă salariații din sănătate.

2.      Federația „Solidaritatea Sanitară” nu are competențe legale de control și sancțiune în privința plăților informale sau a condiționării actului medical. Suntem o organizație a cărei menire esențială este apărarea intereselor membrilor de sindicat, nu o instituție de control a salariaților.

Discuțiile despre implicarea organizațiilor sindicale în controlul ce vizează rezolvarea problemei „șpăgilor din sănătate” dovedesc o neînțelegere a rostului de apărător al intereselor salariaților pe care-l au organizațiile sindicale, reamintindu-ne de tristul episod al judecării soților Ceaușescu, în cadrul căruia avocatul acestora s-a transformat în acuzator.

Singurele organizații colective care sunt abilitate legal în privința monitorizării și controlul respectărilor normelor deontologice, respectiv a sancționării abaterilor de la regulile din domeniu, sunt organismele profesionale. Dacă Ministerul Sănătății consideră că aceste organisme nu-și fac datoria atunci are posibilitatea de a le retrage atribuțiile în domeniu pe care le-a acordat (odată cu dreptul de-a obliga salariații la plata unor cotizații obligatorii).

De asemenea, considerăm că încercarea de-a aduce în discuție necesitatea implicării sindicatelor în problema „șpăgilor din sănătate” dovedește eșecul instituțiilor din sectorul sanitar abilitate legal în acest domeniu, începând cu diferitele comitete și comisii create la nivelul unităților ca parte a unor strategii de luptă și continuând cu diferitele autorități din subordinea MS.

3.      Federația „Solidaritatea Sanitară” consideră că impactul negativ cel mai mare atât asupra pacienților cât și asupra salariaților îl are corupția dezvoltată în jurul gestionării fondurilor publice din sănătate, ea determinând o continuă diluare a resurselor pentru tratarea pacienților. Notorietatea situațiilor descoperite la Casa Națională de Asigurări de Sănătate constituie un argument suficient pentru a determina Ministerul Sănătății la o corectă ierarhizare a intervențiilor împotriva „șpăgilor din sănătate”.

4.      Implicarea Federației „Solidaritatea Sanitară” în problema „șpăgilor din sănătate” este limitată la participarea reprezentanților sindicatelor afiliate la:

a) Comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor din unitățile sanitare. Având în vedere atât informațiile transmise nouă de acești reprezentanți cât și relatările din diferite surse privind posibilele (în absența dovezilor) probleme legate de corectitudinea acestora, am solicitat în mod repetat și public Ministerului Sănătății introducerea concursurilor naționale de ocupare a posturilor cel puțin pentru medici și pentru asistenți. Așteptăm de ceva vreme transpunerea acestei solicitări într-o procedură la nivel național.

b)      Comisiile de dialog social, Consiliile de administrație și Comitetele directoare (în calitate de observatori/invitați), în cadrul cărora pot sesiza problemele de acest tip.

Precizăm că Federația „Solidaritatea Sanitară” nu a solicitat și nu dorește atribuții de management al unităților sanitare pentru reprezentanții sindicatelor. Singurele noastre solicitări sunt cele de apărare a instituțiilor de dialog social pe toate palierele de activitate din sănătate, a căror existență este pusă în pericol de propunerile la Contractul colectiv de muncă la nivel de sector pe care Ministerul Sănătății le-a înaintat.

5.      Federația „Solidaritatea Sanitară” consideră că din strategia de acțiune pentru descurajarea plăților informale trebuie să facă parte asigurarea resurselor necesare pentru tratamentul pacienților. Reamintim opiniei publice că problema plăților informale are două dimensiuni:

–          Problemele deontologice ale câtorva dintre salariați. Am precizat anterior poziția noastră și am indicat instituțiile care au pârghii de acțiune eficientă.

–          Problemele deontologice ale unora dintre pacienți sau aparținători, cel mai adesea prilejuite de insuficiența resurselor. În acest sens, trebuie observat că unii dintre pacienți apelează la plățile informale pentru a obține prioritate în accesul la resursele medicale (insuficiente, raportat la nevoile reale de tratament), adică pentru a trece „peste rând”, înaintea altor pacienți. Am solicitat în mod repetat Ministerului Sănătății:

o   Reforma finanțării sistemului public de sănătate, astfel încât pacienții să nu mai fie puși în astfel de situații, diminuând astfel și presiunea asupra salariaților.

o   Recunoașterea limitelor resurselor pe care le are la dispoziție sistemul public de sănătate, pentru a nu genera așteptări nerealiste în rândul cetățenilor. O astfel de abordare ar contribui la diminuarea presiunii pe care o pun asupra salariaților pacienții care confundă absența resurselor cu așteptarea plății informare de către salariați.

6) Preocuparea Ministerului Sănătății pentru problema „șpăgilor din sănătate” o considerăm legitimă. Însă, ea nu poate fi redusă la problema plăților informale pe care se consideră că le primesc unii dintre  salariați, aceasta fiind doar o mică parte a problemei.  În condițiile în care scena politică este marcată de lupta împotriva instituțiilor responsabile de sancționarea corupției, scăparea marilor corupți din politică pârând să fie preocuparea fundamentală a celor aflați la putere, este de așteptat ca autoritatea și eficiența Guvernului în lupta împotriva „șpăgilor din sănătate” să fie mult diminuate, „marile șpăgi” (cele care afectează cel mai grav sistemul) fiind de fapt conectate la acest spațiu al politicii.

7) Federația „Solidaritatea Sanitară” consideră că Ministerul Sănătății, înainte de a descrie plățile informale ca fiind un fenomen național, este obligat să desfășoare un studiu temeinic pentru identificarea amplorii problemei (și a soluțiilor posibile). În condițiile în care medicina se bazează pe dovezi credem că și gestionarea sistemului sanitar trebuie să se bazeze pe dovezi. Practica Ministerului Sănătății de a indica e-mailurile și telefoanele primite de reprezentanții săi ca dovezi ar putea fi contracarată de indicarea discuțiilor pe care noi le avem cu unii dintre membrii noștri care indică absența practicii plăților informale. Însă, noi știm că din punct de vedere științific ambele practici se mențin la nivelul dovezilor anecdotice, nefiind capabile de furnizarea unor dovezi științifice privind amploarea fenomenului (dovezile științifice fiind o condiție obligatorie a oricărei politici publice riguroase).

Cercetările desfășurate de Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea” au sugerat absența problemei plăților informale în cazul salariaților din sistemul sanitar românesc care ajung să lucreze în sistemele de sănătate occidentale. Cu alte cuvinte, în cazul profesioniștilor din sistemul de sănătate românesc care migrează pentru muncă în sistemele de sănătate din alte state UE (în special) nu există reclamații privind practica plăților informale sau condiționarea actului medical în acele sisteme de sănătate. În aceste condiții este evident că problema „șpăgilor din sănătate” nu este una a salariaților din sănătate (dacă ar fi așa ei ar continua o astfel de practică oriunde s-ar duce), ci a modului în care este structurat sistemul. În termenii lui Philip Zimbardo, „nu merele sunt putrede, ci coșul este prost construit”. Ceea ce înseamnă că soluția problemei n-o constituie demonizarea salariaților, ci regândirea sistemului. Or, reforma sistemului de sănătate stă în puterea Ministerului Sănătății.

Comitetul Director




Un comentariu

  • Lupsa Alexandru

    Am citit (recitit) cu atenție documentul redactat de conducerea Solidaritatea Sanitara legat de “noua și veșnica diversiune” care se creează, aducând in discuție subiectul plăților informale, ori de cîte ori apare o cerere justificată de echitate in plată a personalului medical, raportat la cantitatea și responsabilitatea de muncă prestată.
    Este ușor să creezi o reîncălzire a spiritelor pe o tema care nu a fost soluționată și nu va fi pentru că nu se generează pachetul de măsuri complex, garantat, care să lase in contact cu beneficiarul (pacientul), doar acel medic care are empatie, competență, și garanția respectului angajatorului față de nivelul său de pregătire dar și de volumul și complexitatea muncii prestate.
    Este limpede ca majorarea globală, fără nici o diferențiere pe competență, ca și propunerea cu posibilitatea prelungirii la 67 a vârstei de pensionare, nu a favorizat DECÎT oamenii cei mai slabi ai sistemului, care profită de un randament ff bun între calitatea și cantitatea muncii și nivelul salarial.
    Sub justificarea numărului insuficient sunt menținuți in funcții oameni descalificați, ale căror incompetență este compensata pentru aceeași sau mai mică salarizare, de către colegi și echipe de garda, care repară in ore suplimentare la salarii înjumătățite erorile.
    Asigurarea materialelor necesare și mentenanța sau înnoirea echipamentelor este la un nivel incalificabil de jos, și care încalcă sistematic toate normele de calitate ale actului medical ACREDIDAT. Responsabilitatea managerială este inexistentă, listele de așteptare și criteriile de eligibilitate sunt păstrate intenționat netransparente, tocmai ca să se poată da vina pe factorul uman medical, și nu pe condițiile obiective determinate fie de lipsa de finanțare fie de management inadecvat, fie un cumul de factori.
    Transformarea medicului curant in funcționar public, care lucrează cu pacientul de la ora la ora, fără nici un protocol clar despre cum se predau/preiau responsabilitățile in cadrul unei organizații chiar bine gestionate, produc absurdul continuării responsabilității unui medic chiar cind el nu este la pacient, sau mai rău, abandonul acestuia din lipsa de timp al unei echipe de garda incomplete, asaltată de urgențe.
    Este limpede ca aceste deficiențe mari se văd, ele nu sunt legate de atitudinea medicului, și așa cum ff bine s-a menționat in articol, stimulează “găsirea” de soluții, între care “cumpărarea de favoruri” este cel mai des uzitată!!!
    Este obligația finanțatorilor și organizatorilor de sănătate, inclusiv sau poate cel mai important, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, care sa explice clar pacientului cu boala cronica ca “lista de așteptare transparentă” este regula in lume, ca planificarea rezonabilă este o condiție a unui act medical de calitate, și nu este o șicană făcută de un medic care așteaptă să fie stimulat.
    Sunt ff multe de spus și făcut la toate nivelurile.
    Mulțumesc pentru felul in care ne reprezentati

Lasă un răspuns