Imunitatea profesională parțială nu este suficientă

Comunicare publică:

La solicitarea adresată de Federația „Solidaritatea Sanitară” în data de 29 octombrie 2020 privind necesitatea introducerii IMUNITĂȚII PROFESIONALE (limitare a răspunderii profesionale), Guvernul a răspuns în data de 19 noiembrie 2020 prin modificarea prevederilor legale. Este vorba de art. 1 și 2 din OUG 197/2020:

Articolul 1

Prin derogare de la prevederile art. 383 alin. (1) şi art. 385 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada instituirii stării de alertă, medicii rezidenţi, indiferent de anul pregătirii în rezidenţiat, şi medicii care exercită profesia cu competenţe limitate asigură investigaţii şi tratament pentru pacienţii suspecţi şi confirmaţi cu COVID-19, în baza Protocolului privind investigaţiile şi tratamentul diferenţiat pe stadii ale bolii COVID-19, aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Sănătate Publică, precum şi în baza indicaţiilor medicilor specialişti/primari în coordonarea cărora îşi desfăşoară activitatea.

Articolul 2

Prin derogare de la prevederile art. 386 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada stării de alertă, medicii prevăzuţi la art. 1 exercită dreptul de liberă practică şi pot elibera bilete de trimitere pentru specialităţi clinice, bilete de trimitere pentru investigaţii paraclinice şi prescripţii medicale pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, suportate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, exclusiv pentru acordarea asistenţei medicale pacienţilor suspecţi şi confirmaţi cu COVID-19.”

Solicitarea noastră a fost întâmpinată inițial cu un val de reacții de negare din partea diferitelor instituții și organizații, conceptul „imunitate profesională” stârnind (din neînțelegere) un val de spaimă nejustificată. Abordările publice lipsite de obiectivitate au amplificat acest tip de reacții. Ulterior, analiza la rece (dublată de argumentele suplimentare prezentare în mod public de Federația „Solidaritatea Sanitară”) a determinat o formă de conștientizare a problemei (și, implicit, recunoaștere publică a ei), ce a avut drept rezultat final art. 1 și 2 din OUG 197/2020.

Problema este că fie nivelul de conștientizare a fost prea redus fie disponibilitatea de recunoașterii a problemei este prea mică raportat la amploarea ei. Cu alte cuvinte, prevederile actului normativ rezolvă doar o mică parte a problemei pe care o constituie responsabilitatea profesioniștilor din sănătate din perioada pandemiei COVID-19.

Pentru corecta înțelegere a problemei recomandăm lectura atentă a documentelor/informațiilor/argumentelor publicate de Federația „Solidaritatea Sanitară” pe această temă:

Solicitarea Federației „Solidaritatea Sanitară” privind introducerea imunității profesionale (29.XI.2020).

Precizarea publică a sensului imunității profesionale (31.XI.2020).

Precizări adiționale a situației și cadrului juridic (7.XI.2020).

Indicarea publică a lipsurilor inițiativei anunțată de Colegiul Medicilor pe această temă (17.XI.2020).



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-o apreciere mai jos:


etichete
Categorii de personal: asistenti medici

Lasă un răspuns